Am asteptat apusul stand pe nisipul fin si rece, mai aproape de mal, sperand ca apa sa nu ma ia prin surprindere si sa-mi ude tenisii. Ma uitam in larg, iar in acel moment o multime de ganduri se intersectau prin mintea mea, despre viitor, despre trecut sau chiar prezent incat nici nu mi-am dat seama cand aveam toata palma ingropata in nisip. Oceanul este fermecator, iti induce diferite stari si te face sa te indragostesti de el. Nu-i de mirare ca multi aleg marea/oceanul in locul muntelui. Momentele mele de melancolie intotdeauna se nasc cand privesc un apus. Am timpul perfect in care pot reflecta cele intamplate si automat gandesc in perspectiva. Apar vise invelite intr-un strat al imposibilului, pe care simt ca le pot indeplini. Imi creez un univers nesfarsit, in care nu exista timp, in care toate planurile sunt implinite si imi creionez un alt destin. Apusul este momentul in care inchei o noua zi si gandesc pozitiv spre urmatoarea. Apusul este momentul meu de restart dupa o zi grea, in care parca nimic n-a mers. Cerul devine un complice si, odata cu apusul, realizeaza un spectacol plin de culore. Il privesti si te pierzi in frumusetea lui. Totul a trecut foarte repede, am reusit sa surprind cateva fotografii si am lasat ca noaptea sa se lase in Santa Monica.
                   Tinuta a fost foarte simpla, un top negru Ilinca Design peste care am pus un maieu din dantela si am purtat niste pantaloni scurti. Practic si usor.
                   As recomanda tuturor sa ia o mica pauza si sa incerce sa urmareasca oriunde un apus de soare, cu siguranta vor ramane surprinsi de puterea acestuia!

#comewithmetoLA