În prima zi am ajuns pe la prânz, ne-am lăsat bagajele și ne-am plimbat. Am stat în cartierul Montmartre, lângă Sacre Coeur. Cu franceza mea deosebită, ce se învârte în jurul a ”parce que, parce que” eram un deliciu. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este că la baza fiecărui bloc, în zona unde se formează o piațetă, există numeroase cafenele în care poți sta liniștit să te bucuri de un café espresso. Însă nu asta mi s-a părut neobișnuit. Cafenelele au ieșire spre bulevard, unde există câteva mese rotunde de-a lungul trotuarului, iar scaunele sunt puse unul lângă altul, ca la cinema. Astfel, nu numai că savurezi o cafea bună împreună cu cineva drag, dar vă și uitați împreună spre lumea care trece fără ca unul din voi să își întoarcă gâtul. ”Uite-l și p-ăla cum s-a îmbrăcat. Da, da, ăla de vis a vis.”