A venit și vacanța mult așteptată la care visam încă din luna mai și simțeam că nu mai vine, iar acum tocmai c-a trecut. Normal, ce e frumos durează o clipă. Am fost pentru opt zile într-un loc fermecat numit ”Thassos”, sau după părerea mea, Insula românilor, în care m-am simțit ca acasă și la propriu și la figurat. M-am bucurat tare să văd ca majoritatea restaurantelor s-au încumetat să traducă meniurile în limba română, iar unii ospătari chiar învățaseră să spună cuvintele de bază ”mulțumesc” și ”bună ziua”. Pentru prima dată am simțit că pot spune ”I'm from Romania” fără să privesc fețe nedumerite care să mă provoace să mai fac adăugări precum localizarea pe hartă și puncte de reper pentru a-și face măcar o mică idee de unde naiba sunt și ce vreau de la viața asta (yup, pățanii experimentate).

Thassos este o insulă în bazinul Mării Egee la care ajungi doar cu feribotul, pe care îl puteți lua fie din Keramoti (distanța cea mai scurtă), fie din Kavala. Mari emoții (pentru mine) și cu feribotul ăsta. Din experiențe nu tocmai plăcute am prins o frică în proporții foarte mici care îmi dă o anume nesiguranță când mă îndepărtez de uscat și văd doar apă în jurul meu. Mai pe scurt, eu chiar cred că o să se scufunde ceva cu mine cu tot. După ani buni (cam 12-13 de când nu am mai pus piciorul pe un astfel de mijloc de transport) am revenit pe feribot și mi-a fost mai bine decât credeam. Pescarușii erau pasagerii scutiți de bilete, care se învârteau deasupra noastră și jucau un dans cunoscut doar de ei într-un peisaj mirific al unor bucăți de relief impădurite, de dimensiuni alternate.

Odată ajunși, ne-am cazat și am fugit direct spre mare. Cu siguranță Marea Egee este mult mai curată față de Marea Neagră, nu există alge (cel puțin pe unde am fost eu) și totul este clar, limpede, că parcă îți tot vine să îți arunci ceva prin apă doar pentru a vedea cum se scufundă în nisipul fin de sub aceasta. Singura problema, care nu prinde proporții catastrofale, o reprezintă bariera de pietre care se găsește la orice mal. Mergi un pas, simți un val, înaintezi și deja simți pietroaiele ce îți îndoaie tălpile. Dar trecând, scapi de ele și te bucuri din plin de frumusețea acestei mări.

Partea distractivă ce strecoară și puțină acțiune articolului meu este, evident, păsăroiul roz prezentat mai jos care probabil a devenit emblema verii. Cred că din septembrie anul trecut m-am tot chinuit să fac rost de o saltea gonflabilă în formă de flamingo, cât de cât simpatică (am văzut și modele antipatice mie), dar ideea fusese abandonată de îndată ce venise sezonul rece. Că de, unde să mă mai duc cu flamingo, la ski? În luna iulie am descoperit și câteva site-uri românești de unde l-am și adoptat pe stimabilul înaripat, mai jos prezent. (http://floatiz.ro). Trecând de poveste, trebuie să vă spun că am atras toate privirile pe plajă. Da, da, toate privirile, în special ale celor mici. Cum l-am pus pe mare, o echipă de copii salvatori cu vârste cuprinse între 3-5 ani a sărit în ajutorul omenirii cu pistoale cu apă și s-au gândit să învingă inamicul roz direct de la sursă: mă fleoșcăiau pe mine ca la balamuc. Micii militari aveau chiar și scut, în caz că cineva ar contraataca, fiind gata să cadă la datorie în apa de 25 cm cu colac și aripioare la mâini. Eu aveam altă problemă: abia ce îmi aranjasem părul (câteva bucle lejere în partea de jos). Minunata mea podoabă capilară se încrețește în contact cu apa sărată și devine numai bucle (enervante) de îndată ce mă usuc. Dar ce să fac mai repede? Să-mi salvez părul cu bucle proaspete sau prietenul meu cu cioc negru din mâinile celor mici? Dar salvarea a venit repede, în sensul că micii osteni mai oboseau și luau o mică pauză și astfel am găsit momentul prielnic să îl scot din apă și să mă retrag la sezlong.. ăăăă, adică la bază. Practic, am capitulat. Se mai întâmplă. 

Vorbind despre ceva mai interesant, costumul pe care îl am nu este un set, sutienul fiind de la H&M, iar partea de jos de la Missguided. Ochelarii de care am făcut o obsesie toată vacanța sunt de la JosephineQ .

Acum ceva timp am primit un scrub de la #hashtagBody (mai multe detalii aici) de care am abuzat de fiecare dată când voiam să îmi exfoliez pielea și voiam să-mi încânt simțurile olfactive. Scrubul ”Sugar, nah, I'm sweet enough” miroase îmbietor a cafea, este fin chiar și pentru cei sensibili și îți lasă pielea catifelată, deloc uscată, hidratată de uleiurile din compoziție. 

Pe lângă scrubul de mai sus, esențialele mele pentru piscină au fost și două rujuri de la Benefit Cosmetics din gama ”They're Real” (mai multe detalii aici) pe care le-am ținut ascunse în tocul pe care l-am primit în primăvară de la ei - mesajul este foarte drăguț ”Sure, my life isn't perfect, but my makeup is”.