Cu ocazia zilelor libere, am aflat că voi pleca la Barcelona 5 zile, timp în care am putut să mă bucur de vibe-ul unui oraș spaniol. Anul 2016 a fost cel mai frumos an de când mă știu grație lucrurilor imprevizibile care mi 

s-au întâmplat, dar voi povesti detaliat când ne apropiem de sfârșitul lunii decembrie. Imediat ce am aflat, am scos o foaie de hârtie șifonată dintr-un teanc de cărți și manuale și am început să-mi fac itinerariul cu cele mai importante obiective turistice (cred că v-am mai mărturisit că ador să stau noaptea, înainte de ziua plecării, mâncand niște snacksuri și cotrobăind pe toate blogurile de călătorie cele mai importante puncte ale unui oraș).

                   Având un timp limitat, doar patru zile de umblat, am reușit să vizitez câteva monumente, pe unele văzându-le doar din exterior. Ținuta de mai jos reprezintă prima zi, joi, când am ales să fiu în aceeași zonă obișnuită cromatică: mereu aleg culorile pământii ca zonă de confort și iubesc să le combin pe toate la un loc: bej, maro, verde, kaki și negru. Rochia este deosebită și poartă semnătura mamei mele. Lucrul pentru care o consider a fi specială este că zona bustului este realizată dintr-un material vechi, cu o imagine de tablou, ce a fost al străbunicii. Materialul a suportat efectele trecerii timpului în anumite zone, iar din această cauză trebuia atașat pe un alt material de bază, și-anume catifeaua. Rochia fiind una dreaptă, simțeam nevoia să îmi delimitez talia și să creez câteva forme și astfel mi-am ales o curea maro, cu o cataramă plină de încrustații.

Pentru că vremea a fost relativ caldă, aveam nevoie de o jachetă, pe care am ascuns-o cu un șal în aceleași tente. Șalul a fost cumpărat dintr-un târg, dar dacă găsesc ceva asemănător, o să editez postarea și o să las atașat link-ul/link-urile aferent/e sub poze. 

                   În prima zi am vizitat biserica Sagrada Familia care impresionează prin grandoarea sa. Este incredibil de frumoasă și este dovada clară că mintea umană nu are limite. Reprezentativă pentru stilul gotic, biserica a fost gândită în întregime de arhitectul Gaudi, iar anul finisării proiectului estimat este 2028, sau chiar 2030. În înterior, tavanul este spijinit de stâlpi asemenea trunchiului de copac, ce se bifurcă continuu. Numeroasele vitralii aduc lumină în culori diferite, de la roșul aprins, până la albastrul mării, ce se propagă pe coloane, creând un joc al luminilor uluitor. Fantezia creatoare a lui Gaudi se caracterizează prin multitudinea de detalii. Fiecare element al bisericii simbolizează câte ceva, iar locul este plin de energie pozitivă. 

                   - prețul unui bilet normal este de 15€. Mai existau și bilete ceva mai scumpe ce puneau la dispoziție un audioghid care îți povestește despre întreaga carieră a lui Gaudi și despre opera sa și bilete cu acces în turn, însă am simțit nevoia să mă opresc la biletul normal și să caut eu informațiile de care aveam nevoie.

                 După o asemenea capodoperă, ne-am îndreptat către bulevardul celebru, La Rambla, ce se întinde de la Piața Catalunya până la port, având circa 1,2 km. De o parte și de alta a bulevardului se îmbină câteva străduțe întunecoase, late de 3m, ce pornesc spre un întreg labirint. Din fiecare străduță te îndrepți către o piațetă frumos decorată, împrejmuită de restaurante ce îți oferă cel mai bun Sangria (vinul specific). În capăt, spre port, este statuia lui Columb, unicul meu reper pentru atunci când ne îndepărtam de bulevard.

                  Zilnic am mers câte 10-15 km, având în vedere faptul că am luat de 2-3 ori taxiul și ne-am plimbat continuu. Dar mersul pe jos face piciorul frumos, sau te face să vrei să te oprești să mănânci un desert. Cam așa funcționează la mine.

                  Toate clădirile au acel aer spaniol prin decorațiunile preponderent moderniste și prin prezența balcoanelor și a bovindourilor la ferestre. La fiecare intersecție, clădirile sunt rotunjite pentru a avea întotdeauna o deschidere și o vizibilitate ridicată. Am întâlnit adesea zone special amenajate pentru bicicliști și multe stații de unde puteai să îți inchiriezi o bicicletă. Ce poate fi mai frumos decât să vizitezi un oraș atât de frumos pe două roți? Ei bine, nu știu, toată viața am fost încăpățânată și nici până în ziua de astăzi nu excelez la mersul pe bicicletă. O să vă las pe voi să-mi spuneți.

                   Marea majoritate a timpului mi-am petrecut-o admirând fiecare fațadă a clădirilor, câteodată chiar trecând fără să mă uit în jos. Barcelona excelează la capitolul arhitectură și pot spune că este un oraș în care chiar mi-aș fi dorit să trăiesc. 

                  După amiaza mi-am petrecut-o la Aquarium, unde am avut șansa să trăiesc câteva minute printre rechini, la propriu! Pe lângă prezentarea tuturor speciilor de pești în acvarii mici, o parte a acvariului este amenajată asemenea unui tunel, în care doar stai pe o bandă rotativă și admiri cum pisica de mare trece deasupra ta. Cred că acum sunt convinsă de faptul că dau câteva semne claustrofobice, pentru că mintea mea se ducea direct în extrema în care mă vedeam direct ca înt-un film când s-ar fi spart în mod subit acvariul și mă trezeam cu rechinul lângă mine. Dar cum acest lucru este imposibil și imaginația mea îmi joacă feste, o să trec mai departe și nu o să vă induc în eroare cu mintea mea destul de creativă în cele mai nepotrivite momente. 

Și evident, cel mai frumos moment a fost să văd în realitate pinguinii. Spre finalul traseului, o parte este amenajată special pentru ei. 

Și la final, când să îți ridici fotografia pe care ti-o face un fotograf în acel spațiu special amenajat dinainte de a-ți începe turul, am uitat că trebuie plătită ca s-o poți ridica și așa am fost nevoită să dau 10 euro pentru că îmi plăcea prea tare ca s-o las. Yeah, good job. 

                    Spre seară ne-am îndreptat spre casă, nu înainte să mai bem un pahar de Sangria la un restaurant în apropiere de Sagrada Familia, ”Babilonia”, și ne-am îndreptat spre camera de hotel pentru a ne pregăti pentru următoarea zi.

Voi ați vizitat Barcelona?